incorectitudine

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din in- + corectitudine.

Pronunție

  • AFI: /in.ko.rek.ti'tu.di.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
incorectitudine
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ incorectitudine incorectitudini
Articulat incorectitudinea incorectitudinile
Genitiv-Dativ incorectitudinii incorectitudinilor
Vocativ incorectitudine incorectitudinilor
  1. lipsă de corectitudine; purtare sau faptă incorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorecțiune, necorectitudine.
  2. (la pl.) părți greșite dintr-o lucrare, dintr-un desen etc.


Traduceri

Referințe