inculca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză inculquer < latină inculcare.

Pronunție

  • AFI: /in.kul'ka/


Verb


Conjugarea verbului
inculca
Infinitiv a inculca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
inculc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să inculce
Participiu inculcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepție etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe