independență
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. indépendance. Cf. it. independenza.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului independență |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | independență | invariabil |
| Articulat | independența | invariabil |
| Dativ-Genitiv | independenței | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară.
- Independența unui stat.
- situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții.
Sinonime
- 1-2: libertate, neatârnare, suveranitate, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) nedependență, volnicie; autocefalie
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
caracter independent