indica

română

Etimologie

Din fr. indiquer < lat. indicare.

Pronunție

• AFI: /in.ˈdi.ka/

Verb

Conjugarea verbului indica
Infinitiv	a indica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	indic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să indice
Participiu	indicat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala.
2. a recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.).

Sinonime

• 1: arăta, preciza, spune, (înv. și reg.) semna, (înv.) permite, (grecism înv.) prohdeorisi
• 2: prescrie

Cuvinte derivate

• indicare
• indicat
• indicativ
• indicator
• indicație

Traduceri

a preciza; a arăta

catalană: indicar (Català) daneză: angive (Dansk) engleză: indicate (English) esperanto: indiki (Esperanto) finlandeză: osoittaa (Suomi) franceză: indiquer (Français) germană: anzeigen (Deutsch)

italiană: indicare (Italiano) neerlandeză: aanwijzen (Nederlands) papamiento: indiká (Papiamentu) portugheză: indicar (Português) spaniolă: indicar (Español) suedeză: ange (Svenska), antyda (Svenska) turcă: işaret etmek (Türkçe), göstermek (Türkçe)

Referințe

• DEX online