indiciu

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină indicium (cu sensuri după franceză indice).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
indiciu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ indiciu indicii
Articulat indiciul indiciile
Dativ-Genitiv indiciului indiciilor
Vocativ indiciule indiciilor
  1. semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc.
  2. particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen.
  3. (jur.) faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces.


Traduceri

Referințe