indiferență
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. indifférence < lat. indifferentia.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului indiferență |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indiferență | invariabil |
| Articulat | indiferența | invariabil |
| Dativ-Genitiv | indiferenței | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- starea, atitudinea celui [indiferent]; lipsă de interes față de cineva sau de ceva.
- Stare de indiferență.
- De o indiferență condamnabilă.
- Ce este această indiferență la el?
Sinonime
- apatie, delăsare, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelâc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală; flegmă, dezinteres
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
caracter indiferent
|
|