indult
română
Etimologie
Din franceză indult < latină indultum.
Pronunție
- AFI: /in'dult/
Substantiv
| Declinarea substantivului indult | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indult | invariabil |
| Articulat | indultul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | indultului | invariabil |
| Vocativ | indultule | invariabil |
- privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online