inerte

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Derivat regresiv din inert.

Pronunție

  • AFI: /i'ner.te/


Adjectiv

  1. forma de feminin plural pentru inert.





franceză

(français)

Etimologie

Din latină iners, -ertis.

Pronunție

  • AFI: /i.nɛʁt/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
inerte
Singular Plural
Masculin inerte inertes
Feminin inerte inertes
  1. inert
    La matière inerte.
  2. (fig.) neînsuflețit, mort

Cuvinte apropiate





galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină iners, -ertis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
inerte
Singular Plural
Masculin inerte inertes
Feminin inerte inertes
  1. inert





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină iners, -ertis.

Pronunție

  • AFI: /i'nɛrte/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
inerte
Singular Plural
Masculin inerte inerti
Feminin inerte inerti
  1. inert
  2. inactiv

Sinonime





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină iners, -ertis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
inerte
Singular Plural
Masculin inerte inertes
Feminin inerte inertes
  1. inert
  2. inactiv





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină iners, -ertis.

Pronunție

  • AFI: /i.'ner.te/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
inerte
Singular Plural
Masculin inerte inertes
Feminin inerte inertes
  1. inert
  2. inactiv; gros, încet