infern
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /in'fern/
Substantiv
| Declinarea substantivului infern |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | infern | infernuri |
| Articulat | infernul | infernurile |
| Dativ-Genitiv | infernului | infernurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- loc unde sălășluiesc sufletele celor păcătoși, după moarte, supuse la chinuri veșnice.
- (fig.) loc de dezordine și de confuzie; viață plină de chinuri, mizerabilă; situație chinuitoare, greu de suportat, tortură sufletească.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
locaș subpământean unde se credea că rămân sufletele morților
|
|