infirma

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : infirmă

română

Etimologie

Din franceză infirmer < latină infirmare.

Pronunție

  • AFI: /in.firˈma/


Verb


Conjugarea verbului
infirma
Infinitiv a infirma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
infirm
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să infirme
Participiu infirmat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat.
  2. (v.tranz.) a desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din infirma.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru infirma.

Anagrame

Referințe