inhibiție
română
Etimologie
Din franceză inhibition < latină inhibitio.
Pronunție
- AFI: /in.hi'bi.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului inhibiție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inhibiție | inhibiții |
| Articulat | inhibiția | inhibițiile |
| Genitiv-Dativ | inhibiției | inhibițiilor |
| Vocativ | inhibiție | inhibițiilor |
- proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației.
- (chim.) fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online