injuria

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză injurier.

Pronunție

  • AFI: /in.ʒu.ri'a/


Verb


Conjugarea verbului
injuria
Infinitiv a injuria
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
injuriez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să injurieze
Participiu injuriat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe