inova

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : inovă

română

Etimologie

Din franceză innover < latină innovare.

Pronunție

  • AFI: /i.noˈva/


Verb


Conjugarea verbului
inova
Infinitiv a inova
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
inovez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să inoveze
Participiu inovat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi.
  2. (v.intranz.) a introduce, a adopta, a propaga o inovație.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din inova.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru inova.

Anagrame

Referințe