insinuare
română
Etimologie
Din a insinua.
Pronunție
- AFI: /in.si.nu'a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului insinuare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | insinuare | insinuări |
| Articulat | insinuarea | insinuările |
| Genitiv-Dativ | insinuării | insinuărilor |
| Vocativ | insinuare | insinuărilor |
- acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei; aluzie calomnioasă, răutăcioasă; strecurare, pătrundere, infiltrare, insinuație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online