insista

Vezi și : insistă

română

Etimologie

Din franceză insister < latină insistere.

Pronunție

• AFI: /in.sisˈta/

Verb

Conjugarea verbului insista
Infinitiv	a insista
Indicativ prezent pers. 1 sg.	insist
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să insiste
Participiu	insistat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a stărui, a persista, a persevera într-o acțiune; (spec.) a se ruga insistent pentru ceva.

   A insista pe lângă el pentru ...

2. a scoate în evidență, în relief; a accentua, a sublinia, a reliefa.

   A insista asupra celor spuse mai înainte.

Sinonime

• 1: stărui, (prin Mold.) bărăni, (fig.) pistona
• 2: accentua, apăsa

Cuvinte derivate

• insistare
• insistent
• insistență

Traduceri

a persevera într-o acțiune

arabă: إصَرّ على (iʂárra ʕála) (العربية) cehă: trvat na (čeština) engleză: insist (English) esperanto: insisti (Esperanto) estoniană: nõudma (eesti) finlandeză: vaatia (suomi) franceză: insister (français) germană: bestehen auf (Deutsch), insistieren (Deutsch)

maghiară: erősködik (magyar) poloneză: nalegać (polski) portugheză: insistir (português) slovacă: trvať (na niečom) (slovenčina) spaniolă: insistir (español) suedeză: insistera (svenska) turcă: ısrar etmek (Türkçe)

Etimologie

Din insista.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru insista.

Referințe

• DEX online