inspecta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză inspecter < latină inspectare.

Pronunție

  • AFI: /in.spek'ta/


Verb


Conjugarea verbului
inspecta
Infinitiv a inspecta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
inspectez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să inspecteze
Participiu inspectat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei instituții etc. pe baza unei însărcinări speciale; (p.ext.) a examina, a cerceta amănunțit și cu atenție ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe