instrucțiune

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză instruction < latină instructio, instructionis.

Pronunție

  • AFI: /in.struk.ʦi'u.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
instrucțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ instrucțiune instrucțiuni
Articulat instrucțiunea instrucțiunile
Dativ-Genitiv instrucțiunii instrucțiunilor
Vocativ instrucțiune instrucțiunilor
  1. indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru.
  2. instrucție.
  3. (la pl.) îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări.
  4. (inform.) unitate sintactică a programului unui calculator conținând informația și indicând operația de efectuat.


Traduceri

Referințe