instrui
română
Etimologie
Din franceză instruire < latină instruere.
Pronunție
- AFI: /in.stru'i/
Verb
| Conjugarea verbului instrui | |
| Infinitiv | a instrui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
instruiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să instruiască |
| Participiu | instruit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. și refl.) a (se) pregăti într-un domeniu; a învăța, a se cultiva.
- (v.tranz.) a pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare.
- (v.tranz.) (jur.) a cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online