instrument

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul "modifică pagina" și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare + Uniformizare

română

Etimologie

Din franceză instrument < latină instrumentum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului instrument
	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	instrument	'
Articulat	'	'
Dativ-Genitiv	'	'
Vocativ	'	'

1. unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoană, forță, lucru, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop. 3. (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internațional

Sinonime

• 1. sculă, unealtă, ustensilă, (înv. şi reg.) sărsam, (reg.) sculeaţă, (Mold., Bucov. şi Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.) 2. instrument de pasaj v. lunetă meridiană. 3. aparat. (Un ~ pentru curăţat cartofii.) 4. (GRAM.) (rar) unealtă. (Prepoziţiile sunt ~ gramaticale.)

Antonime

• <antonime>

Cuvinte derivate

• <cuvinte derivate>

Cuvinte compuse

• <cuvinte compuse>

Cuvinte apropiate

• <cuvinte apropiate>

Omonime

• <omonime>

Omofone

• <omofone>

Paronime

• <paronime>

Anagrame

• <anagrame>

Locuțiuni

• <locuțiuni>

Expresii

• <expresii>

Traduceri

Traduceri