insubordonare

română

Etimologie

Din in- + subordonare (probabil după franceză insubordination).

Pronunție

• AFI: /in.sub.or.do'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului insubordonare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	insubordonare	insubordonări
Articulat	insubordonarea	insubordonările
Genitiv-Dativ	insubordonării	insubordonărilor
Vocativ	insubordonare	insubordonărilor

1. nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online