intelectual
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.
Substantiv
| Declinarea substantivului intelectual |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | intelectual | intelectuali |
| Articulat | intelectualul | intelectualii |
| Dativ-Genitiv | intelectualului | intelectualilor |
| Vocativ | intelectualule | intelectualilor |
- persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, al ştiinţei, tehnicii etc.; persoană care aparţine intelectualităţii.
Traduceri
Traduceri
|
Adjectiv
| Declinarea adjectivului intelectual |
||
| Singular | Plural | |
| Masculin | intelectual | intelectuali |
| Feminin | intelectuală | intelectuale |
| Neutru | intelectual | intelectuale |
- care aparţine intelectului, care se referă la activitatea minţii, la intelect.
Sinonime
Traduceri
Traduceri
|