intelectual

română

Etimologie

Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

Substantiv

Declinarea substantivului intelectual
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	intelectual	intelectuali
Articulat	intelectualul	intelectualii
Dativ-Genitiv	intelectualului	intelectualilor
Vocativ	intelectualule	intelectualilor

1. persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității.

Traduceri

Traduceri

franceză: intellectuel (Français)

greacă: διανοούμενος (Ελληνικά)

Adjectiv

Declinarea adjectivului intelectual
	Singular	Plural
Masculin	intelectual	intelectuali
Feminin	intelectuală	intelectuale
Neutru	intelectual	intelectuale

1. care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect.

Sinonime

• cerebral, mintal, rațional, spiritual

Traduceri

Traduceri

franceză: intellectuel (Français) greacă: πνευματικός (Ελληνικά)

latină: intellectualis (Latina)