interes

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din italiană interesse, rusă интeрeс (interes), germană Interesse.

Pronunție

  • AFI: /in.te'res/


Substantiv


Declinarea substantivului
interes
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interes interesuri
Articulat interesul interesurile
Dativ-Genitiv interesului interesurilor
Vocativ interesule interesurilor
  1. preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi.
  2. avantaj, folos, câștig, profit.
  3. dobândă.
  4. orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva.
  5. înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine.
  6. calitatea de a deștepta atenția, a stârni curiozitatea prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a problemei, a acțiunii etc.; atracție.

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A-și face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale


Traduceri

Referințe