intonație
română
Variante
Etimologie
Din franceză intonation.
Pronunție
- AFI: /in.to'na.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului intonație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | intonație | intonații |
| Articulat | intonația | intonațiile |
| Genitiv-Dativ | intonației | intonațiilor |
| Vocativ | intonație | intonațiilor |
- (muz.) emitere (corectă) a înălțimii unui sunet.
- variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii, interpretării unui text etc.; inflexiune, ton, accent.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online