intuba

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză intuber.

Pronunție

  • AFI: /in.tu'ba/


Verb


Conjugarea verbului
intuba
Infinitiv a intuba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
intubez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să intubeze
Participiu intubat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (med.) a supune un bolnav acțiunii de intubație.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe