invidia

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Verb 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Cuvinte derivate 1.3.3 Traduceri 1.4 Etimologie 1.5 Pronunţie 1.6 Substantiv 1.6.1 Referinţe 2 italiană 2.1 Etimologie 2.2 Pronunţie 2.3 Substantiv 2.3.1 Cuvinte derivate 2.4 Vezi şi 3 latină 3.1 Variante 3.2 Etimologie 3.3 Pronunţie 3.4 Substantiv

română

Etimologie

Din it. invidiare. Cf. invidie.

Pronunţie

• AFI: /in.vi.di'ja/

Verb

Conjugarea verbului invidia
Infinitiv	a invidia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	invidiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să invidieze
Participiu	invidiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a fi stăpânit de invidie faţă de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reuşita, bunăstarea, calităţile altuia; a pizmui.
2. a dori, a râvni, a pofti ceva ce aparţine altuia.

Sinonime

• pizmui, (înv.) bănui, deochea, nenăvidi, pizmi, râvni, răpşti, zavistui

Cuvinte derivate

• invidiat
• invidie
• invidiere
• invidios

Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din invidie.

Pronunţie

• AFI: /in'vi.di.ja/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru invidie.

Referinţe

• DEX online

---

italiană

(Italiano)

Etimologie

Din lat. invidia.

Pronunţie

• AFI: /inˈvi.dja/

Substantiv

invidia f., invidie pl.

1. invidie

Cuvinte derivate

• invidiabile
• invidiare
• invidioso
• invido

Vezi şi

• sette peccati capitali

---

latină

(Latina)

Variante

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

invidia f.

1. invidie