invidia
 Vezi și : Invidia
|
română
Etimologie
Din italiană invidiare. Confer invidie.
Pronunție
- AFI: /in.vi.diˈja/
Verb
| Conjugarea verbului invidia | |
| Infinitiv | a invidia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
invidiez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să invidieze |
| Participiu | invidiat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui.
- a dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a fi cuprins de invidie
|
|
Etimologie
Din invidie.
Pronunție
- AFI: /inˈvi.di.ja/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru invidie.
Etimologie
Din invidia.
Pronunție
- AFI: /in.vi.diˈja/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru invidia.
Referințe
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină invidia.
Pronunție
- AFI: /inˈvi.dja/
Substantiv
invidia f., invidie pl.
Cuvinte derivate
Vezi și
latină
(Latina)
Variante
Etimologie
Din invidus ("invidios") < invideō ("a invidia, a pizmui").
Pronunție
- AFI: /inˈwi.di.a/
Substantiv
| Declinarea substantivului invidia | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | invidia | ' |
| Genitiv | ' | ' |
| Dativ | ' | ' |
| Acuzativ | ' | ' |
| Ablativ | ' | ' |
| Vocativ | ' | ' |