invidie
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. invidia. Cf. it. invidia.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului invidie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | invidie | invidii |
| Articulat | invidia | invidiile |
| Dativ-Genitiv | invidiei | invidiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia.
- Îl roade invidia; simte o invidie nestăpânită față de...
Sinonime
- ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
sentiment de părere de rău provocat de succesele sau calitățile altuia
|
|