invoca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză invoquer < latină invocare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
invoca
Infinitiv a invoca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
invoc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să invoce
Participiu invocat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a chema în ajutor (mai ales o divinitate).
  2. (v.tranz.) a cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe