ireproșabil
română
Etimologie
Din franceză irréprochable.
Pronunție
- AFI: /i.re.pro'ʃa.bil/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului ireproșabil | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | ireproșabil | ireproșabili |
| Feminin | ireproșabilă | ireproșabile |
| Neutru | ireproșabil | ireproșabile |
- căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil.
- (adverbial) fără cusur, în mod desăvârșit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online