ispită
română
Etimologie
Din a ispiti (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /is'pi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ispită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ispită | ispite |
| Articulat | ispita | ispitele |
| Genitiv-Dativ | ispitei | ispitelor |
| Vocativ | ispită | ispitelor |
- ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; (p.ext.) păcat.
- (înv.) încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc.
- (înv.) cercetare, examinare, studiu.
- (înv.) experiență.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online