izbândi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) izbondon.

Pronunție

  • AFI: /iz.bɨn'di/


Verb


Conjugarea verbului
izbândi
Infinitiv a izbândi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
izbândesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să izbândească
Participiu izbândit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa.
  2. (v.tranz.) a reuși într-o acțiune, a izbutirealizeze ceva.
  3. (v.tranz.) a duce la îndeplinire; a realiza, a împlini.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe