izola
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. isoler. Cf. it. isolare.
Pronunție
- AFI: /i.zo'la/
Verb
| Conjugarea verbului (se) izola |
|
| Infinitiv | a (se) izola |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) izolez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) izoleze |
| Participiu | izolat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a despărți cu totul; a separa unul de altul; spec. a despărți un bolnav contagios de oamenii sănătoși, pentru a evita contagiunea.
- A izolat animalele bolnave de cele sănătoase.
- (v.tranz.) a împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducător de electricitate.
- (v.refl.) a se îndepărta de societate, de semeni; a sta retras, departe de alții; a se retrage, a se închista.
- S-a izolat în camera ei.
Sinonime
- 1: (se) despărți, răzleți, (se) separa, (rar) (se) segrega, (înv. și pop.) (se) deosebi, (se) osebi
- 3: (livr.) (se) claustra, îndepărta, individualiza, (rar) (se) însingura, retrage, (fig.) (se) sihăstri
Cuvinte derivate
Traduceri
a (se) separa; a (se) despărți
|
