izomorfism
română
Etimologie
Din franceză isomorphisme.
Pronunție
- AFI: /i.zo.mor'fism/
Substantiv
| Declinarea substantivului izomorfism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | izomorfism | invariabil |
| Articulat | izomorfismul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | izomorfismului | invariabil |
| Vocativ | izomorfismule | invariabil |
- relație, corespondență între două obiecte, fenomene etc. care au aceeași structură; identitate de structură.
- proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice; izomorfie.
- termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă, cuvânt și propoziție sau frază.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online