izvorî
română
Etimologie
Din izvor.
Pronunție
- AFI: /iz.vo'rɨ/
Verb
| Conjugarea verbului izvorî | |
| Infinitiv | a izvorî |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
izvorăsc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să izvorască |
| Participiu | izvorât |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre apă) a ieși, a țâșni din pământ; p.ext. (despre ape curgătoare) a-și începe cursul, a-și avea obârșia.
- De unde izvorăște acest râu?
- (fig.) (despre lacrimi, sânge etc.) a începe să curgă cu putere; a șiroi.
- (fig.) a ieși la iveală; a apărea dintr-o dată; a răsări.
- (fig.) a lua naștere, a-și avea sursa, obârșia; a rezulta, a proveni, a se trage.
- Datinile unui popor izvorăsc din istoria lui.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a ieși; a țâșni din pământ; a emana