joc
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ʒok/
Substantiv
| Declinarea substantivului joc |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | joc | jocuri |
| Articulat | jocul | jocurile |
| Dativ-Genitiv | jocului | jocurilor |
| Vocativ | jocule | jocurilor |
- acțiunea de a se juca și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii).
- acțiunea de a juca; dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează.
- melodie după care se joacă.
- (fig.) mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație.
- competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.).
- mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.
- acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează.
- Actorul a avut un joc magistral.
- (concr.) totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc.
- (tehn.) deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă.
- model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații.
Sinonime
- 1: joacă
- 2: dans
- 5: meci
- 7: interpretare
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante.
- Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur.
- Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol.
- Joc de noroc = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul.
- Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare.
- (muz.; în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel.
Cuvinte apropiate
Expresii
- A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă
- A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva
- A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva
- A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie
Traduceri
activitate fizică sau mintală desfășurată din plăcere
|
|
Referințe
catalană
(Català)
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
joc m.
