joc

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
joc

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. iōcus.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
joc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ joc jocuri
Articulat jocul jocurile
Dativ-Genitiv jocului jocurilor
Vocativ jocule jocurilor
  1. acţiunea de a se juca şi rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii).
  2. acţiunea de a juca; dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează.
  3. melodie după care se joacă.
  4. (fig.) mişcare rapidă şi capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibraţie.
  5. competiţie sportivă de echipă căreia îi este proprie şi lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.).
  6. mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.
  7. acţiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează.
    Actorul a avut un joc magistral.
  8. (concr.) totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc.
  9. (tehn.) deplasare relativă maximă pe o direcţie dată între două piese asamblate, considerată faţă de poziţia de contact pe direcţia respectivă.
  10. model simplificat şi formal al unei situaţii, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situaţii.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A juca un joc mare (sau periculos) ori a-şi pune capul (sau viaţa, situaţia etc.) în joc = a întreprinde o acţiune riscantă
  • A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intenţiile ascunse ale cuiva
  • A face jocul cuiva = a servi (conştient sau nu) intereselor cuiva
  • A fi în joc = a se afla într-o situaţie critică, a fi în primejdie


Traduceri

Referinţe





catalană

(Català)

Etimologie

Din lat. iōcus.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

joc m.

  1. joc