joc
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului joc |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | joc | jocuri |
| Articulat | jocul | jocurile |
| Dativ-Genitiv | jocului | jocurilor |
| Vocativ | jocule | jocurilor |
- acţiunea de a se juca şi rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii).
- acţiunea de a juca; dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează.
- melodie după care se joacă.
- (fig.) mişcare rapidă şi capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibraţie.
- competiţie sportivă de echipă căreia îi este proprie şi lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.).
- mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.
- acţiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează.
- Actorul a avut un joc magistral.
- (concr.) totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc.
- (tehn.) deplasare relativă maximă pe o direcţie dată între două piese asamblate, considerată faţă de poziţia de contact pe direcţia respectivă.
- model simplificat şi formal al unei situaţii, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situaţii.
Sinonime
- 1: joacă
- 2: dans
- 5: meci
- 7: interpretare
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Joc de societate = distracţie într-un grup de persoane care constă din întrebări şi răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante.
- Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înţeles diferit; calambur.
- Joc de scenă = totalitatea mişcărilor şi atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol.
- Joc de noroc = distracţie cu cărţi, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani şi care se desfăşoară după anumite reguli respectate de parteneri, câştigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul.
- Teoria jocurilor = teorie matematică a situaţiilor conflictuale, în care două sau mai multe părţi au scopuri, tendinţe contrare.
- (muz.; în sintagma) Joc de clopoţei = glockenspiel.
Cuvinte apropiate
Expresii
- A juca un joc mare (sau periculos) ori a-şi pune capul (sau viaţa, situaţia etc.) în joc = a întreprinde o acţiune riscantă
- A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intenţiile ascunse ale cuiva
- A face jocul cuiva = a servi (conştient sau nu) intereselor cuiva
- A fi în joc = a se afla într-o situaţie critică, a fi în primejdie
Traduceri
activitate fizică sau mintală desfăşurată din plăcere
|
|
Referinţe
catalană
(Català)
Etimologie
Pronunţie
Substantiv
joc m.
