juncă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină juvenca.
Pronunție
- AFI: /'ʒun.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului juncă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | juncă | junci |
| Articulat | junca | juncile |
| Dativ-Genitiv | juncii | juncilor |
| Vocativ | ' | ' |
- vacă tânără, între doi și trei ani, care încă nu a avut vițel; junică.
Traduceri
Traduceri
