jurământ

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină juramentum.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.rə'mɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
jurământ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jurământ jurăminte
Articulat jurământul jurămintele
Dativ-Genitiv jurământului jurămintelor
Vocativ ' '
  1. promisiune solemnă făcută de cineva, de regulă în public, printr-o formulă fixă (cu invocarea divinității sau a unei valori morale recunoscute).
  2. angajament solemn față de stat sau de popor, pronunțat de o persoană în public, într-o formulă fixă.
  3. promisiune fermă.


Traduceri