justețe

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză justesse.

Pronunție

  • AFI: /ʒus'te.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
justețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ justețe justețe
Articulat justețea justețele
Genitiv-Dativ justeței justețelor
Vocativ justețe justețelor
  1. însușirea a ceea ce este just; adevăr, dreptate.
  2. precizie, exactitate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe