justificare
română
Etimologie
Din a justifica.
Pronunție
- AFI: /ʒus.ti.fi'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului justificare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | justificare | justificări |
| Articulat | justificarea | justificările |
| Genitiv-Dativ | justificării | justificărilor |
| Vocativ | justificare | justificărilor |
- acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online