lăcuitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Confer locuitor.

Pronunție

  • AFI: /lə.ku.i'tor/


Substantiv

  1. formă alternativă pentru locuitor.

Etimologie

Din a lăcui + sufixul -tor.

Substantiv


Declinarea substantivului
lăcuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lăcuitor lăcuitori
Articulat lăcuitorul lăcuitorii
Genitiv-Dativ lăcuitorului lăcuitorilor
Vocativ lăcuitorule lăcuitorilor
  1. lucrător specializat în lucrări de lăcuire.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe