lănțișor

română

Etimologie

Din lanț + sufixul -ișor.

Pronunție

• AFI: /lən.ʦi'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului lănțișor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lănțișor	lănțișoare
Articulat	lănțișorul	lănțișoarele
Genitiv-Dativ	lănțișorului	lănțișoarelor
Vocativ	lănțișorule	lănțișoarelor

1. diminutiv al lui lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lănțuș, lănțușor.
2. lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online