lăuda

română

Etimologie

Din lat. laudare.

Pronunție

• AFI: /lə.u'da/

Verb

Conjugarea verbului (se) lăuda
Infinitiv	a (se) lăuda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) laud
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) laude
Participiu	lăudat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a declara demn de admirație și prețuire.
2. (v.refl.) a face pe grozavul.

Sinonime

• glorifica, preamări, mândri, îngâmfa

Antonime

• admonesta, critica, bârfi, blama, denigra, huli, ponegri

Cuvinte derivate

• lăudabil
• laudă
• lăudare
• lăudat
• lăudăros

Traduceri

a mândri; a îngâmfa

aromână: alavda (Armãneashce) engleză: brag (English), boast (English) franceză: fanfaronner (Français), vanter (Français)

neerlandeză: zich bogen (Nederlands) spaniolă: fanfarronear (Español) suedeză: skryta (Svenska)

Referințe

• DEX online