lamenta

română

Etimologie

Din fr. lamenter < lat. lamentari.

Pronunție

• AFI: /la.men'ta/

Verb

Conjugarea verbului se lamenta
Infinitiv	a se lamenta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mă lamentez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se lamenteze
Participiu	lamentat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva.

Sinonime

• se tângui, se jeli, se văita, se geme, se smiorcăi

Cuvinte derivate

• lamentabil
• lamentare
• lamentat
• lamentație

Traduceri

a se tângui, a se văicări

engleză: lament (English), bewail (English) esperanto: priplori (Esperanto), priplendi (Esperanto), plendi (Esperanto) estoniană: kurtma (Eesti), halama (Eesti), hädaldama (Eesti) franceză: se lamenter (Français) germană: trauern (Deutsch), klagen (Deutsch), jammern (Deutsch), lamentieren (Deutsch) greacă: θρηνώ (Ελληνικά) (thrinó) irlandeză: caoin (Gaeilge) islandeză: harma (Íslenska), syrgja (Íslenska)

italiană: lamentare (Italiano) maghiară: sajnál (Magyar) portugheză: lamentar (Português) scoțiană: caoidh (Scots), caoin (Scots) spaniolă: lamentar (Español) suedeză: begråta (Svenska), sörja (Svenska), lamentera (Svenska) turcă: ağlamak (Türkçe), dövünmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online