lamură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină lamina sau *lam (i)nula.

Pronunție

  • AFI: /'la.mu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lamură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lamură invariabil
Articulat lamura invariabil
Genitiv-Dativ lamurii invariabil
Vocativ lamură invariabil
  1. partea cea mai bună, mai curată și mai aleasă dintr-un lucru; floarea, fruntea, crema unui lucru.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe