languor

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie langour, langor, care provine din franceza veche langueur < latină languor < languere.

Pronunție

  • AFI: /'laŋgə/
  • AFI: /'læŋgər/


Substantiv

languor, (nenumărabil și numărabil; pl. languors)

  1. (nenumărabil) langoare, apatie, moleșeală, lasitudine, letargie
    Languor of convalescence.
  2. (numărabil) (stare de) visare
  3. (nenumărabil) indolență, lenevie, puturoșenie, lene
  4. (ieșit din uz, numărabil) suferință

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din langueō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
languor
m. Singular Plural
Nominativ languor languōrēs
Genitiv languōris languōrum
Dativ languōrī languōribus
Acuzativ languōrem languōrēs
Ablativ languōre languōribus
Vocativ languor languōrēs
  1. (stare de) leșin, langoare, apatie, moleșeală, lasitudine, letargie

Cuvinte apropiate

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină languor.

Pronunție

  • AFI: /laŋ'gu.oɾ/


Substantiv

languor m., languors pl.

  1. (rar) langoare, apatie, moleșeală, lasitudine, letargie

Sinonime

Referințe