lanternou
română
Etimologie
Din franceză lanterneau.
Pronunție
- AFI: /lan.ter'now/
Substantiv
| Declinarea substantivului lanternou | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lanternou | lanternouri |
| Articulat | lanternoul | lanternourile |
| Genitiv-Dativ | lanternoului | lanternourilor |
| Vocativ | ' | ' |
- parte mai ridicată a acoperișului unei clădiri, prevăzută cu multe ferestre pentru ventilare și iluminare.
- turn mic cu colonete așezat în vârful unui edificiu.
Traduceri
Traduceri