leaț
română
Etimologie
Din maghiară léc.
Pronunție
- AFI: /le̯aʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului leaț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | leaț | leațuri |
| Articulat | leațul | leațurile |
| Genitiv-Dativ | leațului | leațurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- bucată lungă și subțire de lemn (de obicei în patru muchii) folosită în tâmplărie și la construcții; șipcă.
Traduceri
Traduceri