lectorat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Lektorat.

Pronunție

  • AFI: /lek.to'rat/


Substantiv


Declinarea substantivului
lectorat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lectorat lectorate
Articulat lectoratul lectoratele
Genitiv-Dativ lectoratului lectoratelor
Vocativ ' '
  1. funcție de lector.
  2. catedră universitară pentru o limbă străină.


Traduceri