legăna

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină *liginare (< ligare = "a lega").

Pronunție

  • AFI: /le.gə'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) legăna
Infinitiv a (se) legăna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) leagăn
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) legene
Participiu legănat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a mișca lin într-o parte și în alta un copil (cu leagănul sau cu brațele) pentru a-l adormi.
    A legăna un copil mic pentru a-l adormi.
  2. (v.refl.) (fig.) a se lăsa purtat, amăgit de speranțe deșarte.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) mișca într-o parte și în alta; a (se) clătina, a (se) balansa.
    Se leagănă în grădină.
  4. (v.refl.) a se da în leagăn.
    Îi leagănă în scrânciob.
  5. (v.refl.) (despre oameni) a mișca ritmic (în mers, în pas de dans etc.).

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe