legătură
română
Etimologie
Din latină ligatura.
Pronunție
- AFI: /le.gə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului legătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | legătură | legături |
| Articulat | legătura | legăturile |
| Genitiv-Dativ | legăturii | legăturilor |
| Vocativ | legătură | legăturilor |
- legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt; joncțiune.
- (spec.) mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură.
- cuplare a mai multor conductoare electrice, a mai multor acumulatoare, pile etc.
- unire a unor particule care constituie o moleculă, un atom, un nucleu etc.
- mijloc de comunicare (aeriană, telegrafică etc.).
- piesă, dispozitiv, obiect (flexibil) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte, cu care este fixat, imobilizat cineva sau ceva.
- basma.
- (înv.) cravată.
- fașă, bandaj.
- scoarțele și cotorul în care se află legată o carte.
- obiecte legate împreună (într-o pânză sau cu o sfoară, o curea etc.) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor; sarcină, boccea; mănunchi.
- (fig.) relație între fenomene, persoane, colectivități etc.
- relație de rudenie, de dragoste sau de prietenie.
- (mai ales la pl.) relație, cunoștință printre oamenii de seamă sau influenți.
- contact stabilit și menținut între diferite persoane, instituții, state etc.
- (înv.) acord, înțelegere, convenție.
- concordanță între părțile unei expuneri, ale unei argumentări.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.prep.) În legătură cu... = referitor la...
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online