legiuire
română
Etimologie
Din a legiui.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului legiuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | legiuire | legiuiri |
| Articulat | legiuirea | legiuirile |
| Genitiv-Dativ | legiuirii | legiuirilor |
| Vocativ | legiuire | legiuirilor |
- (înv. și pop.) acțiunea de a legiui și rezultatul ei.
- lege (juridică).
- legislație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online